EverghetinosRomânesc

Everghetinos – Tema 5 (Ρουμανικά, Romanian)

19 Ιουνίου 2009

everghetinosTrebuie să avem pururi pomenirea morţii și a judecăţii ce va să fie; căci cei care nu cugetă și nu le așteaptă neîncetat pe acestea cad ușor pradă patimilor

3. Din Pateric

1. A zis Avva Agathon: «Monahul trebuie să ia aminte în tot ceasul la Judecata lui Dumnezeu».

2. Era prin părţile Iordanului un pustnic, care se nevoise vreme de mulţi ani. Acesta, acoperit de Dumnezeu, nu avea lupte de la vrăjmaș, rămânând aproape întru totul nerăzboit. De aceea, în faţa tuturor celor care îl cercetau pentru folos [duhovnicesc], îl batjocorea pe Satana și îi arunca ocări. Zicea că-i un nimic și că n-are nici o putere asupra nevoitorilor; decât dacă-i găsește asemenea lui, întinaţi și robiţi neîncetat păcatului, doar pe aceștia îi face neputincioși. Acestea le spunea pentru că nu simţea harul de sus, care nu-l lăsa pe Satana să-l lupte.

Dar când i s-a apropiat sfârșitul, a îngăduit Dumnezeu să i se arate diavolul înaintea ochilor și să-i spună: «Ce ţi-am făcut eu, Avva? De ce-mi arunci ocări? Oare te-am supărat cu ceva?» Iar fratele îl scuipă și începu să-i zică iarăși aceleași cuvinte: «Mergi înapoia mea, Satano! Căci nu ai nici o putere asupra robilor lui Dumnezeu». Iar acela spuse: «Așa, așa! Vezi că mai ai de trăit patruzeci de ani; nu o să găsesc eu în atâţia ani o clipă în care să te fac să te poticnești?» și, spunând aceasta, s-a făcut nevăzut.

Atunci monahul a început îndată să fie luptat de gânduri. Zicea în sinea sa: «Am atâţia ani în care mă istovesc aici și Dumnezeu vrea să mai trăiesc încă patruzeci? Dacă-i așa, plec în lume să-mi văd rudeniile și să petrec împreună cu ele pentru câţiva ani. și apoi m-oi întoarce iarăși la nevoinţa mea.

Cum se socotea el așa, a trecut la faptă; și, ieșind din chilie, a pornit la drum. N-a ajuns, însă, departe și iubitorul de oameni Dumnezeu, miluindu-l și nevrând să se piardă ostenelile lui, i-a trimis un înger în ajutor. Acesta i-a ieșit Părintelui în cale și i-a spus: «Încotro mergi, Avva?» Iar el a răspuns: «În cetate». Îi zice îngerul: «Întoarce-te în chilia ta și nu mai avea nimic [de împărţit] cu Satana. Cunoaște, dar, că ai fost batjocorit de el». Iar Părintele, venindu-și în sine, s-a întors în chilia sa. și după ce a mai trăit trei zile, s-a săvârșit.

3. A zis un Bătrân: «Atunci când lucrez, cobor fusul și, înainte să-l ridic din nou, pun moartea înaintea ochilor mei».
Tot el a zis: «Omul care are moartea înainte ochilor în tot ceasul, biruie împuţinarea sufletului».

4. A zis un Bătrân: «În tot lucrul ce ai de gând să-l faci, spune totdeauna: ‘Oare dacă mă cercetează acum Dumnezeu, ce se va întâmpla?’ și vezi ce-ţi răspunde gândul. Dacă te osândește, lasă deîndată și aruncă de la tine lucrul de care te-ai apucat și ia altul, pe care să-l poţi isprăvi cu îndrăzneală. Căci lucrătorul trebuie să fie în orice clipă pregătit să pornească pe calea lui. Fie de șezi și lucrezi, fie de călătorești, fie de mănânci, să-ţi spui totdeauna așa: ‘Dacă ne cheamă acum Dumnezeu, ce se va întâmpla?’ Vezi ce îţi răspunde conștiinţa și grăbește-te să faci ceea ce îţi zice.
Dacă vrei să afli de s-a făcut milă cu tine, întreabă-ţi conștiinţa. și nu înceta să faci lucrul acesta, până când inima ţi se va încredinţa și până ce conștiinţa îţi va spune: ‘Ne încredem în îndurările lui Dumnezeu, că negreșit va face cu noi milă’. Ia aminte, însă, la inima ta, ca nu cumva să spună acestea îndoindu-se; și dacă va arăta urmă de șovăială, fie și cât un fir de păr, departe este de tine mila».

5. Atunci când Avva Arsenie era pe cale să se săvârșească, venindu-i deja ceasul, fraţii l-au văzut plângând și i-au zis: «Și tu te temi, Părinte?» Iar el le-a răspuns: «Cu adevărat vă spun că frica pe care o am acum nu s-a depărtat nicicând de la mine de când am devenit monah». și spunând aceasta, a adormit.

4. A Sfântului Efrem [Sirul]

Frate, așteaptă în fiece zi ieșirea ta [din această viaţă]; și gătește-te pentru călătoria aceea. Căci porunca cea înfricoșătoare va veni în ceasul în care nu te aștepţi și vai de cel găsit nepregătit.

De ești tânăr, dușmanul de multe ori îţi șoptește: «Încă ești tânăr. Bucură-te de plăcerile tale, iar la bătrâneţe te vei pocăi. Doar știi mulţi care s-au mângâiat și cu desfătările acestei vieţi, iar apoi, pocăindu-se, au dobândit și bunătăţile cerești. Ce cauţi să-ţi macini trupul de la o asemenea vârstă? Vezi, nu cumva să mai cazi și în vreo boală!»

Tu, însă, stai împotrivă vrăjmașului și spune-i: «O, prigonitorule de suflete și potrivnice, încetează a furișa asemenea [gânduri]. Căci, de mă prinde moartea la tinereţe și nu ajung să îmbătrânesc, ce cuvânt de apărare voi aduce înaintea divanului lui Hristos? Văd mulţi tineri murind și bătrâni lungi de zile; fiindcă neștiut le-a fost așezat oamenilor sorocul morţii. Deci, dacă mă găsește moartea înainte de vreme, Îi voi putea spune atunci Judecătorului: «Am fost luat de tânăr, așa că slobozește-mă ca să mă pocăiesc»? Nicidecum! De altminteri, văd cum Domnul îi slăvește pe cei ce Îi slujesc Lui din tinereţe până la bătrâneţe. Căci a spus către proorocul Ieremia: Adusu-mi-am aminte de mila tinereţii tale și de dragostea desăvârșirii tale în a-L urma pe Sfântul lui Israel. Văd și pe cel ce urmase din tinereţe până la bătrâneţe cugetul înșelăciunii, cum l-a mustrat proorocul, tânăr și el, zicând: Învechitule în zile rele! Acum te-au ajuns păcatele tale, pe care le făceai mai înainte. De aceea și Duhul Sfânt îi fericește pe cei ce au luat asupra lor din tinereţe jugul lui Hristos, zicând: Bine este bărbatului atunci când ia asupră-și jug din tinereţea lui. Depărtează-te, deci, de la mine lucrătorule al fărădelegii și rău-sfătuitorule! Domnul Dumnezeu să-ţi nimicească uneltirile și pe mine să mă scape de cursele tale, cu puterea și harul Său.

Să ai pururi în minte, iubite, ziua sfârșitului tău. Atunci când vei zăcea pe rogojină luptând cu moartea, vai! ce frică și cutremur cuprind sufletul în acel ceas; și mai cu seamă când îl osândește conștiinţa. Dacă a făcut ceva bun în viaţa aceasta, adică de a suferit necaz ori ocară pentru Domnul și a lucrat cele plăcute Lui, se urcă la ceruri cu multă bucurie, călăuzit de sfinţii îngeri. Așa cum muncitorul, ce trudește lucrând toată ziua, așteaptă ceasul al doisprezecelea pentru ca, după osteneală, să-și primească plata și să găsească odihnă, la fel așteaptă și sufletele drepţilor ziua aceea.
Însă sufletele păcătoșilor sunt cuprinse de multă frică și cutremur în ceasul acela. Așa cum un osândit, prins de slugi și dus la judecată, se frământă și se cutremură tot, gândind la chinurile ce le va suferi, astfel și sufletele celor nedrepţi tremură cumplit în ceasul acela, având privirea îndreptată spre chinul cel fără de sfârșit al focului veșnic și spre celelalte pedepse nesfârșite și nemărginite. și chiar de le spune celor ce-l târăsc: «Lăsaţi-mă un pic să mă pocăiesc!», nu are cine să-l audă. Mai degrabă i se și răspunde: «Când ai avut vreme nu te-ai pocăit, ci acum făgăduiești să te pocăiești? Când era deschisă tuturor arena [de luptă] nu te-ai nevoit, ci acum vrei să te nevoiești, după ce s-au închis toate ușile și a trecut vremea luptei? Nu l-ai auzit pe Domnul spunând : Privegheaţi căci nu știţi nici ziua nici ceasul?
Acestea și altele asemenea știind mai dinainte, iubite, nevoiește-te cât încă mai ai vreme. și ţine pururi nestinsă candela sufletului cu lucrarea virtuţilor. Pentru ca, atunci când va veni Mirele, să fii aflat pregătit și să intri cu Dânsul în cămara cerească, împreună cu celelalte suflete fecioare ce au vieţuit cu vrednicie înaintea Acestuia.

pdf-logo