Românesc

Mărturie Athonită în România – La Prefectura Alba Iuliei (Ρουμανικά, Romanian)

20 Ιουνίου 2009

070Dl. Prefect Ioan Rus: Preacuvioase Părinte Stareţ Efrem, preacucernici părinţi, cinstiţi prieteni şi fraţi întru credinţă din Grecia, onorată asistenţă, ne exprimăm bucuria că astăzi, aici la Alba Iulia, în capitala istorică şi de suflet a românilor şi, am putea spune, a Ortodoxiei româneşti, avem oaspeţi de vază din Grecia. Ne bucurăm că sunteţi aici în mijlocul nostru pentru a putea să ne cunoaştem mai bine, să putem împărtăşi din experienţa noastră religioasă şi laică într-o perioadă în care România cunoaşte mari modificări în planul libertăţii religioase. Se ştie că după revoluţia din decembrie 1989 în România s-au produs mutaţii importante, în sensul că noile autorităţi publice au consacrat prin reglementările legale o deplină libertate a cultelor religioase. Desigur, mai sunt încă multe de făcut pe acest tărâm, în special în plan legislativ, cu privire la restituirea proprietăţilor care au aparţinut bisericilor şi chiar în ceea ce priveşte o nouă lege a cultelor religioase în România. Ceea ce aş vrea să vă spun este că autorităţile publice, guvernamentale, parlamentare şi preşedinţiale din România sunt ocupate pentru a găsii soluţii legale şi administrative de natură a asigura o deplină libertate a cultelor religioase şi, de asemenea, de a realiza o bună colaborare între autorităţile laice şi cele religioase. Iată, autorităţile au reglementat şi o salarizare a clerului, este adevărat, cu sume nu chiar cât trebuie, pentru că acestea depind şi de resursele de care dispune ţara la un moment dat. Ceea ce este însă important este faptul că autorităţile publice de după 1989, indiferent de partidele care au fost la guvernare, au înţeles să colaboreze cu Biserica Ortodoxă şi cu celelalte culte pentru rezolvarea unor probleme importante pentru Biserică. Statul a alocat fonduri şi pentru construcţii de lăcaşuri de cult (cele mai multe au fost pentru Biserica Ortodoxă, având în vedere şi proporţia populaţiei care este majoritar ortodoxă) pentru a acoperi ceea ce a însemnat o mică criză în perioada comunistă şi de care noi ne-am despărţit în 1989. Biserica Ortodoxă Română este considerată Biserică naţională a României. Chiar dacă pe această temă au fost discuţii—şi mai sunt—cu alte culte religioase, de facto Biserica Ortodoxă este Biserica neamului românesc. Sigur, noi nu negăm dreptul fiecărui cetăţean să aibă o anumită credinţă, nu creăm discriminări pe acest criteriu, însă nu putem neglija faptul că majoritatea covârşitoare a românilor sunt ortodocşi, iar sprijinul pe care autorităţile publice trebuie să-l dea este în raport cu proporţia credincioşilor. Sunt convins că veţi afla mai multe amănunte despre faptul că există anumite probleme între credincioşii ortodocşi şi cei greco-catolici în Transilvania, despre drama românilor ortodocşi din Transilvania, care în decursul istoriei au fost supuşi unor presiuni pentru a trece la o altă credinţă, la cea greco-catolică, unită cu Roma, deci la cea catolică. Aceste probleme vor fi discutate şi vor fi rezolvate în spiritul legii şi noi considerăm că totul depinde de numărul credincioşilor care sunt în parohii, în sensul că dacă majoritatea credincioşilor dintr-o parohie sunt ortodocşi, biserica şi celelalte bunuri aparţin ortodocşilor, iar pentru cei care sunt minoritari, aparţinând cultului greco-catolic, dintr-un sentiment de frăţietate o să-i ajutăm să-şi construiască o altă biserică pentru a putea sluji şi ei fără a fi nedreptăţiţi. Din păcate biserica greco-catolică doreşte cu tot dinadinsul să preia bisericile şi bunurile, cu toate că sunt minoritari, ceea ce din punctul nostru de vedere este incorect pentru că trebuie să ţinem cont de faptul că bisericile aparţin credincioşilor şi nu putem subordona o majoritate unei minorităţi. Desigur, statul nu se poate amesteca în aceste dispute, dar prin legea cultelor religioase noi sperăm că se vor clarifica aceste lucruri prin prisma celor spuse mai înainte. Dorim armonie între cultele religioase din România şi credem că aceasta există, cu excepţia acestor discuţii care se mai poartă între ortodocşi şi greco-catolici.

Ne bucurăm că aţi venit la noi în Alba, în judeţul nostru, ne bucurăm pentru această relaţie specială pe care o aveţi cu Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, cu Mănăstirea Oaşa. Ne bucurăm că în judeţul nostru avem mari personalităţi ca ÎPS Arhiepiscop Andrei, că există şi se dezvoltă o activitate monahală foarte bună, în special la Oaşa, în acest frumos peisaj montan. Apreciem rolul pe care Biserica Ortodoxă îl are în ceea ce priveşte educaţia cetăţenilor noştri, pentru că perceptele Ortodoxiei sunt demne de urmat pentru ca cetăţenii noştri să poată avea o conduită morală, religioasă şi publică în concordanţă cu aceste perceptele religioase. Încă o dată, vă mulţumim pentru că ne vizitaţi judeţul, municipiul Alba Iulia, sperăm să vă simţiţi bine la noi şi că aceste legături vor fi continuate şi vor contribui la întărirea prestigiului Ortodoxiei în România, în judeţul nostru. Fiţi aşadar bineveniţi şi sper să vă simţiţi bine în rândul fraţilor ortodocşi de aici.

Arhim. Efrem: Vă mulţumesc şi eu în numele tuturor celor care mă însoţesc pentru că ne-aţi primit la Prefectură, considerăm că este o mare binecuvântare să ne aflăm la Alba Iulia, mai ales că suntem oaspeţii ÎPS Arhiepiscop care pot spune că este o podoabă de preţ pentru ţinutul dumneavoastră. Mă bucur mai ales pentru că am auzit şi de la părintele Andrei de la Oaşa şi de la ÎPS Andrei că sunteţi un om al Bisericii, iar din cuvântul dumneavoastră reiese că aţi înţeles în mod corect lucrurile şi cred că, în timp, lumea politică a României va înţelege mai bine că progresul ţării depinde exclusiv de identificarea ei cu Ortodoxia. Cu puţină vreme în urmă a venit la Vatopedi un general rus cu care avem strânse legături. Este al treilea ca importanţă în ierarhia militară rusă. Stând de vorbă la stăreţie, mi-a spus următoarele:  „Armata şi guvernul rus conlucrează sub protecţia personală a domnului preşedinte Putin şi a Bisericii Ortodoxe Ruse, creând asociaţii locale de tineret prin care încercăm să-i convinge pe tineri a se întoarce către tradiţie. Am înţeles în cele din urmă că în Rusia nu a mai rămas nimic în picioare, deoarece comunismul, ca un buldozer, a distrus totul. De aceea, pentru ca statul nostru să redevină puternic, înainte de progresul economic trebuie mai întâi a ne întoarce către rădăcini, către tradiţie.” Mi-a plăcut această încercare a conducătorilor ruşi de a-şi redobândi identitatea ortodoxă. De aceea cred că în curând şi în ţara dumneavoastră va apare această sensibilizare, astfel încât România să-şi regăsească frumuseţea spirituală de odinioară. Noi, de la Sfântul Munte, domnule Prefect, vedem că lumea se auto distruge prin felul său de viaţă. Din păcate, această ratată Uniune Europeană (din punct de vedere al modului de viaţă european) a cotropit şi Grecia, modul acesta bolnav de a vieţui murdărind frumoasa atmosferă elenă, îndemnându-i prin intermediul mijloacelor mass-media pe greci să se lepede de tradiţia şi credinţa lor. Nu ştiu dacă aţi auzit de un interviu al lui Kissingger care a fost unul dintre autorii invaziei turcilor în Cipru. Într-un interviu spunea că „grecii sunt oameni greu de supus care ne încurcă planurile şi de aceea trebuie distruşi. Îi vom distruge fără cheltuieli militare dacă îi vom convinge să-şi renege limba, civilizaţia şi religia”. Sunt sigur că a spus aceasta nu doar pentru faptul că Grecia este un punct strategic vital, ci mai ales pentru că este un stat ortodox. Vedem cum astăzi puterile întunericului au început lupta împotriva Ortodoxiei, o dovadă fiind prezenţa americanilor în Serbia pe care au invadat-o fără nici un motiv substanţial, distrugând şi nivelând totul. Din păcate în continuare doresc să facă acelaşi lucru cu oricare alt stat, îndată ce li se oferă prilejul. Credem, domnule prefect, că şi dumneavoastră, românii, veţi pune în valoare puterea noastră comună, Ortodoxia, iar cu ajutorul lui Dumnezeu ne vom reface, ne vom înmulţi, vom progresa. Acum, mai mult ca niciodată, este vremea Ortodoxiei. Catolicismul este cu desăvârşire falimentar. Poate că aţi aflat că la Vatopedi vine din când în când prinţul Charles, moştenitorul tronului Marii Britanii. Ne-a mărturisit că biserica anglicană se restrânge din ce în ce mai mult, îşi pierde credincioşii, iar lăcaşurile de cult sunt scoase la licitaţie şi devin cârciumi. Aceasta pentru că anglicanismul, catolicismul şi toate celelalte nu sunt Biserici, ci confesiuni creştine care nu oferă soluţii problemelor lăuntrice ale oamenilor. De aceea, adevăraţii guvernanţi trebuie să înţeleagă că îşi vor putea ajuta cu adevărat cetăţenii nu oferindu-le ajutor material, ci dându-le posibilitatea de a-şi rezolva problemele personale. Biserica Ortodoxă este cea care poate face aceasta şi sper că acest lucru va fi pus în valoare de către statul român astfel încât să conlucreze cu Biserica pentru binele ţării. Astăzi am adus o icoană de la Sfântul Munte şi am văzut marea evlavie şi dragoste a oamenilor: dacă ar fi putut, ar fi mâncat-o! Aceasta deoarece Biserica, cu odoarele sale duhovniceşti, este mângâietoarea poporului şi însăşi viitorul acestei ţări. Noi, ca dovadă a respectului către persoana dumneavoastră, v-am adus o binecuvântare de la Sfântul Munte, o reproducere argintată a uneia din cele şapte icoane făcătoare de minuni de la mănăstirea noastră, a icoanei Paramythia. O icoană identică am dăruit unui confrate al dumneavoastră din Grecia (din păcate nu un om al Bisericii). Când, după câteva luni, l-am revăzut, mi-a zis: „Gheronda, ce se întâmplă cu icoana aceasta? Eu sunt un om foarte mânios. Când vin la mine tot felul de consilieri şi mă stresează, îmi ies din fire. Din cauza nervilor mă ridic şi păşesc prin birou. Când însă privesc icoana mă liniştesc instantaneu.” Mă rog aşadar ca icoana aceasta să fie pentru dumneavoastră un punct duhovnicesc, să vă ajute în lucrarea, în misiunea dumneavoastră. Sper că dumneavoastră nu veţi fi un om mânios, ci atunci când veţi privi icoana să vă amintiţi de rugăciunile pe care părinţii aghioriţi le fac pentru dumneavoastră, gândindu-vă că în vreme ce lucraţi şi vă faceţi griji pentru popor, există unii oameni care trăiesc în nearătare şi care, cu mâinile ridicate, se roagă pentru lumea întreagă. Maica Domnului fie cu voi!

Dl. Prefect: Vreau să vă mulţumesc în mod deosebit pentru această icoană. Locul ei va fi aici în această sală unde se întrunesc autorităţile publice judeţene şi sub semnul credinţei ortodoxe sperăm să putem lua decizii bune, înţelepte, liniştite, nu mânioase, de care să beneficieze judeţul nostru. Vă mulţumim din suflet pentru acest cadou simbolic, pentru căldura cu care ni l-aţi oferit, simţindu-vă foarte aproape de noi. Simţim că luptăm împreună pentru ca Ortodoxia să se afirme în lume, pentru ca în lume să fie pace, bună înţelegere, să nu mai fie războaie, victime omeneşti, ca ortodocşii să nu mai fie victime ale unor războaie nedrepte, fiindcă cel mai mare păcat este să iei viaţa cuiva. Nimeni nu are dreptul, pe această planetă, să ia viaţa semenului său. Indiferent de argumentele ce s-ar invoca, dreptul la viaţă este sacru şi cei care atentează la acest drept, chiar dacă pe pământ nu vor fi judecaţi, există judecata de apoi unde toţi suntem egali în faţa lui Dumnezeu, indiferent de faptul dacă pe această planetă unii avem o anumită funcţie, iar alţii suntem simpli muritori. Ortodoxia s-a dovedit fi într-adevăr o credinţă dreaptă, care a respectat dreptul la viaţă, precum şi celelalte porunci pe care ni le-a dat Dumnezeu, iar noi vom merge pe această linie, ştiind că avem credinţa adevărată şi dreaptă. Iar catedrala ortodoxă din Alba Iulia este simbolul unităţii românilor de pretutindeni.

Arhim. Efrem: Vă invităm să veniţi la Sfântul Munte…

Dl. Prefect: Cu multă plăcere! Este o dorinţă veche a mea… Iar muzica bizantină este pe sufletul nostru, parcă izvorăşte din inima noastră. Vă mulţumim foarte mult şi vom fi prezenţi şi deseară la Casa de Cultură. Sunt convins că este un bun început în relaţiile dumneavoastră cu judeţul Alba, pentru că aceste legături dintre Biserica Română şi cea Elenă sunt extrem de importante şi au rolul nu doar de a ne confesa unii altora în legătură cu credinţa noastră strămoşească, ci şi a întări legăturile dintre cele două ţări, care sunt oricum excelente. Aceste legături nu trebuie să le vedem doar la nivel guvernamental şi naţional, ci şi la nivel local. Sunt foarte importantă într-o democraţie, într-o societate deschisă aceste legături între colectivităţile locale. În altă ordine de idei, în Alba Iulia există Facultatea de Teologie, Seminarul Teologic, avem şi noi un cor bun la catedrală. Oraşul a devenit un centru universitar în care Ortodoxia şi formarea tinerilor preoţi este extrem de importantă.
Lycourgos Anghelopoulos: Am auzit de acest cor. De asemenea, acum două zile, la Bucureşti, am auzit un grup psaltic foarte bun la Facultatea de Teologie. Vedem că astăzi există o renaştere în România. Noi avem de fapt o tradiţie psaltică comună.

Arhim. Efrem: De fapt, domnule prefect, cu toţii—români, greci, bulgari, sârbi—suntem bizantini.

Dl. Prefect: Noi suntem mândri că suntem bizantini şi ortodocşi!

pdf-logo