EverghetinosRomânesc

Everghetinos – Tema 7 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

3 Ιουλίου 2009

everghetinosDe multe ori sufletele celor îmbunătăţiţi sunt mângâiate în ceasul morţii de o adumbrire dumnezeiască și așa se despart de trup

2. Din Viaţa Sfântului Sava

Un Bătrân ce se trăgea din Betania, pe nume Antim, care își împodobise viaţa cu multe sudori bine plăcute lui Dumnezeu, vieţuia dincolo de râu spre răsărit, într-o chilie pe care o construise în faţa turnului zidit de fericitul Sava. După ce a petrecut acolo treizeci de ani, spre sfârșitul vieţii, Bătrânul a fost cuprins de o boală care l-a făcut să zacă pe patul de suferinţă. Văzându-l astfel, vlăguit de boală și de adâncile bătrâneţi, minunatul Sava stăruia să-l mute într-una din chiliile bisericii, pentru a putea fraţii să îl cerceteze și să-i slujească cu mai puţină osteneală. Așa îl ruga cuviosul, însă Bătrânul nu se învoia, zicând că își pune nădejdea în Dumnezeu că se va săvârși acolo unde a locuit dintru început. Într-o noapte, Sava s-a sculat înainte de slujba Utreniei și i s-a părut că aude psalmodie, de parcă ar fi cântat mai mulţi laolaltă. Crezând că se cântă imnele obișnuite ale Utreniei, era nedumerit cum de se săvârșește slujba împotriva obiceiului, fără de binecuvântarea lui. S-a dus astfel în grabă la biserică, însă, găsind porţile închise bine, s-a întors înapoi; și iarăși i s-a părut că aude vocile de mai înainte, cântând cu multă dulceaţă. Iar ceea ce se cânta, era așa: «Voi merge spre locul cortului minunat, până la casa lui Dumnezeu, în glas de bucurie și sunet de laudă al celor ce prăznuiesc.» Aflând neîndoielnic din ce parte se auzea sunetul acelor cântări minunate, se scoală îndată și poruncește fratelui rânduit la toacă să îi cheme pe fraţi. Iar adunându-se aceștia numaidecât, Sava a luat pe câţiva și s-au dus împreună, cu cădelniţe și lumânări, la chilia Bătrânului pentru că de acolo se auzea cântarea. Intrând în chilie, nu au găsit pe nimeni, decât numai pe Bătrân; iar acesta deja se săvârșise. Atunci l-au îmbrăţișat cu evlavie și, făcând cele după rânduială, au îngropat sfântul trup al aceluia.

3. Din Viaţa Cuviosului Daniil Stâlpnicul

Se spune despre cuviosul Daniil Stâlpnicul că, înainte cu trei zile de săvârșirea sa, pe la miezul nopţii, s-au adunat toţi sfinţii din veac ca să-l întâmpine: prooroci, apostoli, mucenici și toţi ceilalţi sfinţi, laolaltă și cu unele puteri cerești. Aceștia l-au îmbrăţișat din toată inima pe marele [Bătrân] și l-au îndemnat să săvârșească dumnezeiasca Liturghie. Sfântul a slujit și s-a împărtășit cu Preacuratele Taine, dându-le și celor care erau vrednici. Iar când s-a apropiat de ultima suflare, fiind de faţă adunat norod mult, un bărbat, stăpânit de diavol, s-a apropiat de stâlp și a strigat în auzul tuturor, vestind venirea sfinţilor la cuviosul; i-a chemat pe aceștia pe nume, pomenindu-i și pe îngerii care-i însoţeau. Mai apoi a adăugat că la ceasul al treilea din zi Daniil va pleca la Domnul, iar duhul necurat va fi alungat prin putere dumnezeiască după îndelungata ședere într-însul. și, într-adevăr, acestea amândouă s-au petrecut la timpul rânduit.

4. Din Pateric

Ziceau despre Avva Sisoe că, atunci când urma să se săvârșească și Părinţii ședeau lângă dânsul, faţa îi strălucea puternic. și le-a spus: «Iată, a venit Avva Antonie». După puţin zice: «Iată, a venit ceata proorocilor». Apoi chipul său a strălucit iarăși, mai tare, și a spus: «Iată, a venit ceata apostolilor». Atunci strălucirea feţei i s-a făcut de două ori mai puternică și, iată, părea că vorbește cu cineva. Bătrânii l-au întrebat: «Cu cine vorbești Părinte?» Iar el a zis: «Iată, îngerii au venit să mă ia și îi rog să mi se îngăduie să mă mai pocăiesc puţin». Îi spun Bătrânii: «Nu ai tu trebuinţă să te pocăiești, Părinte». și le-a răspuns: «Cu adevărat, nu mă știu să fi pus început». Atunci au cunoscut cu toţii că e desăvârșit. Apoi, deodată, chipul i s-a făcut asemenea soarelui și toţi s-au înfricoșat. și le-a zis: «Vedeţi? A venit Domnul și zice: ‘Aduceţi-Mi va­sul pustiei!'» Apoi și-a dat numaidecât duhul. Iar atunci s-a arătat ceva ca un ful­ger și chilia s-a umplut de bună-mireasmă.

pdf-logo