EverghetinosRomânesc

Everghetinos – Tema 10 (1) (Ρουμανικά, Romanian)

20 Αυγούστου 2009

everghetinosDespre faptul că, după ieșirea din trup, sufletul are parte în văzduh de cercetare înfricoșătoare, căci duhurile rele îi ies în cale și îi împiedică urcușul

1. Din Viaţa Sfântului Antonie cel Mare

Odată, pe când Sfântul Antonie urma să mănânce, sculându-se să-și facă rugăciunea, pe la ceasul al nouălea, a simţit că e răpit cu mintea; și, străin lucru, pe când stătea, se vedea pe sine însuși de parcă era în afara lui, călăuzit de unii prin văzduh. Apoi a văzut pe unii amarnici și cumpliţi, stând în aer și vrând să-l împiedice să treacă. Cei care-l călăuzeau li s-au împotrivit, dar aceia au prins a-i cere socoteală, de nu cumva le este dator. Vrând astfel să înceapă socoteala de la naștere, însoţitorii lui Antonie i-au împiedicat, spunându-le: «Pe cele [făcute] de la naștere, Domnul le-a șters. E îngăduit să se facă socoteala [numai] de când a devenit monah și s-a făgăduit lui Dumnezeu». Atunci, de vreme ce ei îl învinuiau fără a putea dovedi, drumul i s-a făcut slobod și fără de opreliște. S-a văzut deîndată venind, stând lângă el însuși și că este iarăși întreg Antonie.

A uitat atunci de mâncare, rămânând tot restul zilei și toată noaptea în suspine și rugăciuni; căci se minuna gândindu-se cât de mulţi sunt cei împotriva cărora ne luptăm și cu câte osteneli are să străbată cineva văzduhul. și-a amintit că e tocmai lucrul pe care îl zicea Apostolul Pavel: potrivit stăpânitorului puterii văzduhului. și cu adevărat în asta stă puterea vrăjmașului, în a lupta și a încerca să-i împiedice pe cei care trec pe cale. De aceea [Apostolul] sfătuiește: luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea; ca, neavând vrăjmașul nimic rău să spună despre noi, să fie rușinat.

După aceasta, i s-a întâmplat odată ca să vorbească, împreună cu câţiva care veniseră la dânsul, despre petrecerea sufletului și despre care îi este locul după viaţa de aici. În noaptea următoare cineva îl cheamă de sus, spunându-i: «Antonie, scoală-te, ieși și privește!» A ieșit căci știa de cine trebuie să asculte și, uitându-se în sus, a văzut pe cineva uriaș, hidos la înfăţișare și înfricoșător, stând în picioare și ajungând până la nori, și pe alţii, care se înălţau ca și cum ar avea aripi. Acela își întindea mâinile, iar unii erau împiedicaţi de el, în vreme ce alţii, zburând pe deasupra și trecând, își continuau drumul fără de grijă. Când îi scăpau astfel, uriașul scrâșnea din dinţi, în vreme ce atunci când cădeau, se bucura. și de îndată s-a auzit glas către Antonie: «Pricepe ceea ce vezi!» Deschizându-i-se mintea, a înţeles că trecerea este a sufletelor și că uriașul care stă în picioare este diavolul, cel care îi pizmuiește pe credincioși și pe cei care îi sunt datori îi ţine și îi împiedică să treacă, iar pe cei care nu i se supun nu-i poate ţine, trecându-i aceștia pe deasupra. După ce a văzut acestea, care i-au adus aminte și [de prima vedenie], se lupta mai mult în fiecare zi să sporească întru cele dinainte.

2. Din Pateric

Doi fraţi s-au înţeles odată să devină monahi. După ce și-au împlinit gândul, au socotit să-și zidească două chilii, la oarecare depărtare una de cealaltă. și fiecare dintre ei s-a retras în singurătate de dragul isihiei. Mulţi ani nu s-au văzut unul pe altul, pentru că nu ieșeau din chilii. S-a întâmplat, însă, ca unul dintre ei să se îmbolnăvească. Părinţii au venit să-l cerceteze și l-au văzut cum uneori era ca ieșit din sine, alteori își venea în fire. Atunci l-au întrebat: «Ce ai văzut?» Iar el le-a spus: «Am văzut îngeri ai lui Dumnezeu, care au venit și ne-au luat, pe mine și pe fratele meu, și ne-au dus în cer. Acolo ne-au ieșit în cale puterile potrivnice, nesfârșite la număr și înfricoșătoare la chip. Deși s-au ostenit mult, nu au avut putere împotriva noastră. După ce am trecut de ele, au început să spună: «Mare îndrăzneală are curăţia!» și cum a spus acestea, fratele a adormit. Văzând cele întâmplate, Părinţii au trimis pe cineva să vestească fratelui său [după trup] adormirea lui. Iar acela s-a dus și l-a găsit și pe acest frate adormit. Atunci s-au minunat și L-au slăvit pe Dumnezeu.

pdf-logo