Everghetinos – Tema 12 (1) (Ρουμανικά, Romanian)

29 Αυγούστου 2009

everghetinosDespre faptul că părinţii iubitori de Dumnezeu trebuie să se bucure și să mulţumească atunci când copii lor sunt ispitiţi pentru Domnul. Mai mult, trebuie să-i îndemne spre lupte și primejdii pentru virtute

1. Din istorisirea omorârii Sfinţilor Părinţi din Sinai și Rait

Mama tânărului aceluia-pe care în altă parte cuvântul l-a arătat vestit pentru măreţia sufletului său- a aflat că fiul ei s-a luptat cu barbarii vitejește și a fost înjunghiat chiar în chilia în care se nevoia, primind nenumăratele lovituri ale acelora. [I s-a mai vestit] și că tâlharii nu-l înduplecaseră să iasă din chilie și nici să-și scoată veșmântul, chiar dacă îi făgăduiseră să nu-l omoare de va face ceva din acestea, ci el li s-a împotrivit cu bărbăţie și a răbdat moartea vitejește.

Când a auzit toate acestea, ea și-a dovedit și prin faptă rudenia cu dânsul, arătându-se cu adevărat maică bună a aceluia. S-a înveșmântat deîndată cu haină strălucitoare și s-a schimbat toată la înfăţișare, luminându-se; apoi a ridicat mâinile la cer și a îndreptat către Mântuitorul Hristos astfel de glăsuiri: «Ţie, Stăpâne, Ţi-am dat copilul și mi s-a mântuit, acum și în veac. Ţie Ţi-am încredinţat băiatul, pe Tine te-am pus păzitor al lui și mi-a fost ţinut teafăr cu adevărat și nevătămat. Căci nu socotesc că a murit, nici cum și-a sfârșit viaţa, ci mă gândesc că a scăpat de ispitirea oricărui păcat; nici că i s-a sfârtecat trupul și a răbdat sfârșit amarnic, ci că a dus acolo suflet curat și neprihănit și că și-a încredinţat duhul neîntinat în mâinile Tale. Înjunghierile le înșir drept răsplătiri, rănile le socotesc cununi. O, de-ar fi putut cuprinde trupul tău mai multe [răni], copile, ca mai multe să-ţi fie răsplăţile. Fiindcă de acolo mi-ai dat simbria pentru că te-am născut, de acolo m-ai răsplătit pentru chinurile nașterii, de acolo mi-ai plătit preţul alăptării tale. Ce, dar? Oare nu-ţi vei împărţi cu mine cununile? Căci, iată, mă fac și eu părtașă nevoinţei tale. Tu te-ai luptat? Mă bucur și eu laolaltă cu tine pentru lupta ta. Tu ai înfruntat mânia barbarilor? Eu mă împotrivesc firii [de mamă] ce mă chinuiește. Tu ai nesocotit pe faţă moartea? Eu nu-mi iau în seamă simţirile inimii. Tu ai răbdat durerea sfârtecării fără să te clatini? Eu îndur chinul sfâșierii inimii mele. Chinurile nu-mi sunt mai neînsemnate, ci deopotrivă cu ale tale. Tu biruiești cu asprimea caznei? Eu te întrec cu lungimea ei. Căci deși ţi-a fost mult dureroasă, moartea ţi-a venit degrabă, în vreme ce eu voi târî după mine suferinţă îndelungată. Însă o voi duce cu răbdare, purtându-mă cu înţelepciune; fiindcă sunt încredinţată de tine că trăiești la Dumnezeu viaţa cea neprihănită și cred că nu după multă vreme mă vei îngriji acolo, atunci când se va fărâma în vreun chip vasul acesta de lut și voi merge spre veacul de dincolo.

Fericită sunt eu între maici, aducând înaintea lui Dumnezeu un asemenea nevoitor. și iarăși, fericită sunt, căci cu adevărat am prins curaj de-acum să mă mândresc, de vreme ce tu ai plecat către Hristos și vei petrece veșnic alături de Dânsul, făcându-te părtaș desfătării celei fără de sfârșit».