Românesc

Mărturie Athonită în România – Primire la Mănăstirea Lupșa (Ρουμανικά, Romanian)

7 Ιουνίου 2009

061Părintele Melhisedec: Prea Sfinţite Părinte Siluan, Prea Cuvioase Părinte Efrem, cinstiţi şi înalţi oaspeţi şi iubiţi credincioşi, sunt între două trăiri duhovniceşti care îmi copleşesc inima şi pe care doresc să vi le împărtăşesc. Prima, care este cea mai importantă este în legătură cu Sfântul Gheron Iosif Isihastul. În anul 1994 după ce am fost hirotonit preot un prieten mi-a dăruit cartea „Mărturii din viaţa monahală” care conţine scrisorile lui Gheron Iosif Isihastul, spunându-mi un cuvânt care mi-a străpuns inima: „Nu ştiu—îmi spunea el atunci—parcă omul acesta vorbeşte mai altcumva decât ceilalţi Părinţi, vorbeşte mai pe înţelesul nostru”. Şi după ce am citit cartea i-am dat dreptate. Prima oară când am fost în Sf. Munte, în anul 1988, şi am vizitat Mănăstirea Vatopedi, când m-au dus părinţii în Sf. Altar ca să ne închinăm şi la moaştele Cuviosului Iosif Isihastul, s-a născut în inima mea dorinţa de a primi o părticică din sfintele moaşte. Şi iată că după alţi patru ani, în 2002, vine din nou iubitul nostru Părinte Efrem în mijlocul nostru şi ne dăruieşte o părticică din moaştele pe care le râvneam. Aceasta este prima trăire care îmi copleşeşte inima.

A doua trăire poate este o povăţuire a Sf. Gheron Iosif Isihastul. Îmi doream tare mult să primim cu toată cinstirea de care suntem noi în stare pe Părintele Efrem, icoana Maicii Domnului şi sfintele moaşte dar până la urmă le-am primit aşa cum suntem noi de fapt: în totală nevrednicie. Şi Părintele Efrem, ca de fiecare dată, ne-a dat un cuvânt încurajator: „Dragostea mai presus de toate”, care mi-a copleşit din nou inima. De aceea zicem cu toată smerenia: „Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului!” Bine aţi venit la noi!

Arhim. Efrem: Şi noi ne bucurăm că suntem împreună cu voi. Am venit aici să întâlnim adevăraţi fraţi întru Hristos pentru că avem ţeluri şi scopuri duhovniceşti comune, avem aceeaşi cugetare şi anume cugetarea în Hristos Iisus. De aceea am venit aici să vă vedem, să ne rugăm împreună, să slujim împreună, să slujim credincioşilor şi să vă aducem şi o mică părticică din moaştele Cuviosului Iosif Isihastul. Pentru că în această clipă, Părinte Stareţ, Dumnezeu îţi împlineşte dorinţa inimii după cuvântul: „Îţi va da ţie Domnul după inima ta şi toată voia ta o va plini”. Îmi aduc aminte de Părintele Sofronie de la Essex care atunci când ne-am întâlnit mi-a zis: „Am cunoscut şapte oameni la Sf. Munte care aveau experienţa luminii necreate. Unul din ei era Gheron Iosif”. Şi-mi aduc aminte că-mi spunea Părintele Sofronie că atunci când s-a întâlnit cu Bătrânul Iosif a simţit că are în faţă un mare general de luptă duhovnicească. Un alt om virtuos mi-a spus că atunci când l-a întâlnit pe Bătrân a simţit că puterea rugăciunii îi era atât de mare încât se producea un adevărat seism duhovnicesc în Sf. Munte. Iar Părintele Paisie ne spunea: „Am o mare durere în suflet pentru că am auzit despre Gheron Iosif Isihastul, însă n-am fost vrednic a-l întâlni”. Gheron Iosif este cel care a readus teologia Sf. Grigorie Palama la Sf. Munte, a readus rugăciunea lui Iisus şi întoarcerea către sine (esostrefia), care sunt baza şi inima trăirii monahale. Nu este întâmplător faptul că împreună cu moaştele Cuviosului Gheron Iosif Isihastul a sosit aici şi icoana Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu deoarece aşa cum ne povesteşte Gheronda Iosif Vatopedinul, ucenicul lui Iosif Isihastul, Bătrânul avea atâta dragoste către Maica Domnului încât nu putea să-i pronunţe numele fără să plângă. Ea însăşi l-a mângâiat de multe ori şi odată, pe când era foarte necăjit şi se ruga în faţa icoanei Maicii Domnului în bisericuţa închinată Cinstitului Înaintemergător Ioan, Fecioara din icoană a prins viaţă şi i-a zis: „Nu ţi-am spus să-ţi pui nădejdea în mine?” Şi i-a dat Pruncul în braţe, zicându-i: „Ia-L şi pe Hristos!”

Mă rog, Părinte Melchisedec, ca Născătoarea de Dumnezeu să vă acopere pururea obştea, astfel încât aceasta să devină o bună mireasmă a lui Hristos în Biserica Română, care în momentul de faţă se află într-o perioadă de renaştere, iar direcţia spirituală a gândirii lui Gheron Iosif Isihastul să caracterizeze obştea Sfinţiei Voastre. Cred că este lucrarea proniei lui Dumnezeu faptul că această obşte, prin legăturile strânse pe care le are cu Sf. Munte, va contribui la refacerea monahismului ortodox în România, deoarece cred că această regenerare va avea loc numai printr-o legătură practică, strânsă, cu Sf. Munte. De-a lungul veacurilor Sf. Munte a trimis oameni duhovniceşti în toate colţurile pământului, care au contribuit la progresul monahismului. Iar când spunem „progresul monahismului” înţelegem sporirea trăirii duhovniceşti a Bisericii, deoarece monahii sunt cei care ţin frâele vieţii ortodoxe. Sf. Munte are o importanţă mondială, de aceea şi prezenţa arhimandritului aghiorit Sofronie la Essex a fost o misiune încredinţată din partea Sf. Munte. Acum, continuându-se acest mod de viaţă în Athos, toţi credincioşii se întorc către Sf. Munte. O dovadă a acestei contribuţii a Sf. Munte în lume este şi prezenţa aici a PS Siluan, care este monah vatopedin, deoarece a luat mare şi îngereasca schimă pe teritoriul mănăstirii noastre. De aceea a şi luat numele acestui mare stâlp al Ortodoxiei, care a vieţuit la Sf. Munte. Sf. Siluan credem că este astăzi un mare luminător în Biserica Ortodoxă, iar cartea scrisă de Părintele Sofronie despre Sf. Siluan, precum şi ucenicii lui Gheron Iosif Isihastul şi Părintele Paisie Aghioritul au contribuit la popularea recentă a întregii lumi cu monahi tineri. Vă cerem rugăciunea şi să nu fiţi trişti că nu ne-aţi făcut o primire oficială după tipic, deoarece noi credem că ne primiţi în inimile voastre zilnic în Taina Sf. Liturghii. Maica Domnului să fie cu voi! Înainte de a termina doresc să dăruiesc o cruce pectorală părintelui stareţ, iar pentru mănăstire vrem să dăruim o Evanghelie a lui Ioan Cantacuzino, care a ajutat foarte mult Mănăstirea Vatopedi. El a dăruit mănăstirii cea mai mare bucată din brâul Maicii Domnului, capul Sf. Ioan Gură de Aur şi capul Sf. Grigorie Teologul, precum şi un epitaf cu semnătura lui. El avea ca duhovnic pe Sf. Sava cel nebun după Hristos, de la Vatopedi. Când Sf. Sava se afla la Constantinopol i-a profeţit împăratului viitorul, şi de atunci au rămas împreună. Împăratul a vrut să-l forţeze pe Sf. Sava să accepte scaunul patriarhal însă acesta, iubind smerenia, a refuzat vrednicia. Această Evanghelie să împodobească biblioteca mănăstirii, împreună cu o traducere în greaca nouă, ornată şi ea cu miniaturi din secolul al XIV-lea. Iar PS Episcop Siluan, a cărui prezenţă este pentru noi o mare surpriză, îi dăruim un engolpion vatopedin.

pdf-logo