Everghetinos – Tema 13 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

Cel care se leapădă de lume trebuie să vieţuiască în înstrăinare. Ce este înstrăinarea, care e folosul pe care îl aduce și care sunt locurile prielnice pentru nevoinţă

2. A lui Avva Isaia

Dacă te înstrăinezi pentru Dumnezeu, nu căuta să te însoţești cu cei ai locului, nici nu te prinde cu ei la vorbă. Căci atunci îţi este mai degrabă de folos să vieţuiești împreună cu rudeniile tale după trup.

Dacă iei o chilie într-un loc pe care îl cunoști, nu-ţi îngădui să ai mulţi prieteni; unul îţi este de ajuns, iar acela doar [ca să ai pe cineva aproape] de te va cuprinde vreo boală. și nu da pierzării puterea înstrăinării tale.

Dacă mergi să te așezi într-un anumit loc, nu căuta să-ţi iei grabnic chilie acolo, până când nu afli care-i felul de vieţuire al locului; ca nu cumva să găsești vreo piedică acolo, fie din pricina grijilor, a tihnei, ori a stânjenirii ce vine de la prieteni. De ești înţelept, în puţine zile vei pricepe totul, adică [de-ţi vei găsi acolo] moartea sau viaţa.

Înainte de toate, cea dintâi nevoinţă este înstrăinarea; și aceasta mai ales dacă pleci să vieţuiești în singurătate, părăsindu-ţi cele ale tale, și mergi în alt loc, având credinţă desăvârșită, nădejde și inimă neclintită împotriva voilor tale. Fiindcă te vor împresura diavolii în multe cete, înfricoșându-te cu gândul la multe ispite, sărăcie lucie și boli grele, șoptindu-ţi: “Dacă se întâmplă să cazi în acestea, ce vei face? Căci nu are cine să-ţi poarte de grijă, nici nu-i cineva să te cunoască”. Însă [prin acestea] bunătatea lui Dumnezeu te încearcă, ca să se vădească râvna ta și dragostea ce o ai pentru El.

Dacă mai apoi te așezi singur în chilie, [diavolii] îţi seamănă și alte gânduri împovărătoare de frică, spunând: “Nu numai înstrăinarea mântuiește pe om, ci paza poruncilor”. Îţi aduc de asemenea în minte imaginea [monahilor] care vieţuiesc aproape de lume și a rudeniilor după trup, spunând: “Cum dar? Aceștia nu sunt robi ai lui Dumnezeu?” Apoi îţi strecoară gânduri despre vreme, cum că-i neprielnică, despre îngreunarea trupului și altele asemenea, pe care punându-le în inimă, o duc pe aceasta la descurajare.

Dar dacă în inimă sunt dragostea și nădejdea, răutatea [diavolilor] nu e lucrătoare. Atunci se vădește dorul tău de Dumnezeu, când Îl iubești pe Acesta mai mult decât odihna trupului. Căci n-ai ales înstrăinarea de dragul înstrăinării, ci ca să te gătești pe tine însuţi să pornești la război împotriva vrăjmașilor și să cunoști cum să-i trântești, pe fiecare la vremea lui, până când te slobozești de ei și ajungi la odihna nepătimirii.

Frate, de ai lepădat toate lucrurile materialnice, care se văd, fii cu trezvie împotriva dracului întristării, ca nu cumva, din pricina sărăciei mari și a necazului, să nu poţi ajunge la virtuţile mai însemnate, care sunt: să nu te măsori pe tine însuţi, să înduri ocara și să nu se audă de numele tău niciunde în lume. Dacă te vei lupta să dobândești acestea, ele îţi vor găti cununi sufletului. Căci nu cei ce se leapădă [de lume] și sărăcesc doar în cele ce se văd sunt săraci, ci cei care sărăcesc de toată răutatea și sunt pururi înfometaţi de pomenirea lui Dumnezeu. Nici nu dobândesc nepătimirea cei care au necazuri văzute, ci cei care grijesc de omul lăuntric și își taie voile proprii, aceștia vor lua cununa virtuţilor.

Încearcă și să înţelegi din ce pricină fac tărăboi [dracii] care te tulbură. De multe ori îţi aduc descurajare, ca să-ţi alegi alt loc, lipsit de pricinile [ispitelor], pentru ca mai apoi să te căiești și să rămâi pe loc. Fac aceasta pentru ca mintea să devină împrăștiată și fără lucrare. Iar cei care le cunosc viclenia rămân netulburaţi, mulţumind Domnului pentru locul pe care l-a dat lor să facă răbdare. Căci răbdarea, îndelunga-răbdare și dragostea dau mulţumire în osteneli și strâmtorări. Iar acedia, nepurtarea de grijă și iubirea de odihnă caută loc în care să fie slăvite. Dar din slava celor mulţi se slăbesc simţurile și, în chip de neocolit, sunt stăpânite de robia patimilor, dând pierzării înfrânarea cea din ascuns, prin împrăștiere a minţii și îndestulare.